Este una dintre cele mai întâlnite fraze motivaţionale, despre care am auzit că are efect. Cât de mult ajută însă, nu pot spune, pentru că bineînţeles, eu am o părere puţin diferită..:)

În săli de sport, la birou, în reviste, în discuţiile cu prietenii eşti îndemnat să nu cedezi, să iei viaţa sau situaţia în piept şi să lupţi cu ea până ieşi învingător. Să fie oare cheia succesului? Oare dacă te retragi puţin şi îţi tragi sufletul, se consideră că eşti un laş? Cât de sănătoasă este lupta asta continuă? Fie că îţi dai silinţa mai mult într-un proiect la birou, că faci 20 de flotări în plus la sală sau că ai reuşit să nu te cerţi a 10a oară într-o săptămână cu partenerul, se consideră că nu ai cedat, nu?

Consider că într-adevăr contează foarte mult să ai determinarea de a vrea să faci ceva pentru tine şi pentru cei din jur, să îţi găseşti motivaţia şi în lucruri mărunte, să fii curios să afli mai multe şi să descoperi în permanenţă, să te încarci emoţional şi să te dezvolţi. Dar consider şi că ai nevoie de echilibru, de o mare atenţie faţă de propria persoană, astfel încât atunci când simţi oboseala să nu ai sentimentul de vină că pentru 5 minute de răgaz ai pierdut ceva important.

Sunt utile toate metodele de încurajare  care te fac să te ridici şi să acţionezi, atâta timp cât nu pun o foarte mare presiune pe psihicul tău.